Cinci ponturi pentru a fotografia alb-negru pe digital

Cinci ponturi pentru fotografii alb-negru pe digital:

1. Salvati RAW, deoarece ofera maximum de flexibilitate, in caz ca vreti si o varianta color.

2. Utilizati filtre de polarizare si gri-degrade, pentru a sublinia cerul, respectiv a atenua contrastele prea mari.

3. Masurati expunerea in modul Spot pe zonele foarte luminoase.

4. Bracketing, braketing, braketing!

5. Prelucrati cu grija in post-productie; dodge&burn releva detaliile din umbre si respectiv lumini.

Fotografie de exterior - Cele mai frecvente greseli la fotografia panoramica

1. Aparatul lucreaza in modul AE (autoexpunere); intre fotografii apar diferente importante datorita modificarii iluminarii.
2. Aparatul lucreaza in modul A-WB (balans automat de alb); culorile dominante din fiecare cadru vor modifica si redarea elementelor comune; cerul, iarba, etc.
3. Aparatul lucreaza in modul AF (autofocalizare); daca in unele cadre apar supbiecte in primul plan, fundalul va fi redat neclar, spre deosebire de cele lipsite de elemente apropiate.
4. Diferente mari de iluminare intre cadre; evitati sa faceti fotografie panoramica daca pe cer sunt nori care pot masca / demasca soarele intre cadre.
5. S-a modificat pozitia inelului de zoom intre cadre; unele cadre vor avea un camp de cuprindere mai mic.
6. Ati neglijat sa suprapuneti cadrele vecine minim 25%.

Vulturul cu barbă, semnalat în Mehedinţi

Descoperire spectaculoasă în Podişul Mehedinţi, în apropierea Peşterii Topolniţa. Vânătorii au semnalat prezenţa vulturului cu barbă sau a zăganului, ştiut fiind faptul că această specie a dispărut de pe teritoriul României.
Directorul Asociaţiei Ju­de­ţene a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Mehedinţi, Nicolae Popa, a spus că prezenţa ză­ganului este un caz deosebit.
„Este vorba de o familie de zăgani, două exemplare superbe. Vânătorii i-au văzut zilele trecute deasupra Peşterii Topolniţa“, a declarat preşedintele AJVPS Mehe­dinţi, Nicolae Popa.
Considerată cea mai impunătoare specie de vultur, zăganul (Gypaetus barbatus) a stăpânit timp de mii de ani înălţimile Carpaţilor. Românii l-au cunoscut sub denumirile neaoşe de zăgan, rarău şi ceahlău. Munţii Ceahlău şi Rarău şi-a luat numele de la ceahlăii şi rarăii înaripaţi care îşi creşteau puii între stâncile lor. Munţii Carpaţi repre­zen­tau limita arealului nordic al acestei specii în Europa, acest aspect accentuând vulnerabilitatea zăganilor, fiind cunoscut faptul că atunci când o specie este în regres, popu­laţiile de limită dispar primele. Alt argument cu privire la dispariţia lor din Munţii Carpaţi este legat de dispariţia hoi­turilor proaspete cu care se hrăneau, precum şi de campaniile de împuşcare şi distrugere a zăganilor din anii 1930, res­pec­tiv 1934, când se credea că vulturii ar fi fost vinovaţi de dis­pariţia caprelor negre din Munţii Carpaţi. Zăganii cui­bă­reau din Munţii Rodnei până în Bucegi, Ciucaş, Căpăţânii, Fă­găraş, Parâng şi Retezat. Trăiau exclusiv în zona alpină. Ultimul zăgan a fost împuşcat în anul 1938 la Pasul Turnu Roşu, lângă versantul de vest al Munţilor Cozia.
Specie protejată
Uniunea Europeană finanţează proiectele de conservare şi protejare a mediului din ţările membre, dar şi din ţările candidate sau învecinate. Doi pui de vultur cu barbă au fost eliberaţi în luna mai a anului 2007 în sălbăticie, în Spania, prin intermediul programului LIFE. Ambii pui s-au născut în captivitate în luna februarie, unde au şi fost crescuţi înainte să fie eliberaţi în regiunea andaluză Sierra de Segura. Pontones, cel mai tânăr pui, a zburat pentru prima dată la 21 de zile după ce a fost eliberat. Zborul lui a durat o jumătate de minut. Patru zile mai târziu, Segura a zburat aproape un minut. Eliberarea puilor face parte dintr-un proiect amplu de repopulare.
În prezent, zăganii mai trăiesc doar în Munţii Pirinei, Alpi, Caucaz, Pamir, Altai, Insula Creta, Tibet, Himalaya şi în câteva locuri din Africa.
Mâncătorul de oase
Zăganul este o pasăre imensă, cu o anvergură a aripilor de 280 cm şi are greutate cuprinsă între cinci şi nouă kilograme, fiind singura pasăre din lume care se hrăneşte în proporţie de 90% cu oase şi schelete de animale.
Din această cauză, mai este cunoscut şi sub denumirea de „mâncătorul de oase“. Această specie de pasăre se hrăneşte cu oase şi măduvă, oase cărora le dă drumul de la înălţime pentru a se sparge în contact cu stâncile, şi apoi coboară în spirală pentru a le recupera. Zăganul poate trăi chiar şi 50 de ani. Aripile foarte lungi şi talia subţire îi dau mai mult forma unui uliu decât a unui vultur. Culoarea galbenă a penelor vine de la zona în care trăieşte: roci calcaroase, care conţin oxid de fier. Penajul lor este, de obicei, portocaliu închis şi alb-murdar. Aproape de cioc, zăganul are câteva pene negre, care seamănă cu o barbă, de unde şi denumirea sa ştiinţifică. Trăieşte numai la altitudini de până la 4.000 de metri, dincolo de linia pădurilor, în zonele de păşuni alpine.
Conducerea AJVPS Mehedinţi nu a luat încă o hotărâre în ceea ce priveşte apariţia zăganului în zona Peşterii Topolniţa.
Sursa: Gazeta de Sud

Lumina naturală

Daca in numarul trecut am vorbit despre cum se realizeaza fotografiile in lumina lumanarilor, de data aceasta va propunem sa incercati exploatarea luminii naturale. Desi poate ingradi libertatea de exprimare, folosirea luminii naturale in fotografii poate lua forme creative neasteptate. In plus, esti scutit de povara purtarii peste tot a echipamentului pentru blitzul electric impreuna cu stativele, modificatoarele, chiar si cu aparatul cu alimentare de la retea.
Pe de alta parte, o fotografie realizata in lumina naturala te leaga de "dispozitia" luminii din ziua respectiva. Exista, insa, in multe circumstante, cateva artificii si tehnici pe care le poti folosi pentru a "imblanzi" lumina si pentru a o "intoarce" in favoarea ta.
O prima regula ar fi evitarea fotografierii in lumina pranzului. Este evident faptul ca acesta este momentul zilei cand lumina dezavantajeaza cel mai mult, iar singura solutie este alegerea unui loc umbros pentru a realiza fotografia. Cu toate acestea, daca alegi sa fotografiezi in padure in timpul pranzului, lucrurile nu sunt chiar atat de grave. Daca subiectul tau se poate adapta unui mediu cu un contrast ridicat, atunci poti fotografia fara probleme. E preferabil sa eviti razele directe, puternice si situate deasupra capului deoarece umbrele provocate de acestea iti vor incurca planurile. O alternativa ar fi sa alegi orele de dimineata sau seara.
Nu uita: lumina iti insenineaza subiectul, dar umbra il defineste. Directia si calitatea acestor umbre chiar pot face diferenta. Alegerea unor zone unde lumina zilei e modificata de imprejurimi te poate ajuta sa fotografiezi intr-o lumina dirijata. Cladirile reprezinta un excelent modificator de lumina. In orase cladirile arunca umbre si functioneaza ca reflectori, astfel incat poti avea lumina in diferite culori in functie de cladirea care realizeaza reflectia. O cladire alba sau deschisa la culoare poate deveni o sursa de lumina majora si iti poate oferi o calitate a luminii la fel de buna ca si cea a unui panou solar.
Cerul poate fi o sursa importanta de lumina odihnitoare daca e vorba de acel cer clasic, usor acoperit de nori. Contrastul razelor luminoase directe este doborat fara a afecta prea mult cantitatea luminii. In aceasta lumina se pot fotografia si portrete, dar cerul e mai dificil de inclus in poza. Cerul reprezinta o sursa de lumina fantastica pe durata intregii zile, dar trebuie sa ai in vedere urmatoarele lucruri: dimineata lumina tinde sa fie galbena, catre pranz ea devine albastra, iar seara e deja spre portocaliu pentru ca in final sa ajunga sa aiba o nunata minunata de albastru. Chiar si dupa ce culorile asfintitului s-au atenuat, cerul poate reprezenta o sursa de lumina. Culoarea acestei lumini e placuta, iar contrastul este usor de manevrat. Prin adaugarea luminii naturale existente unui mediu care a trecut de asfintit se pot crea fotografii superbe.
Sursa: e-learn.ro

O noua provocare - fotografierea păsărilor

De ce provocare? Pentru ca fotografierea pasarilor implica mai multe aspecte, nu neaparat tehnice, ci mai degraba din punct de vedere al observatiei si rabdarii. Vom prezenta in continuare cateva aspecte de la care poti porni pentru realizarea acestui gen de fotografie.

Perioada anului si momentul zilei

Cea mai buna perioada a anului pentru a fotografia pasari este primavara. In acest fel, ai oportunitatea de a capta pasarile pe care de obicei nu le prinzi din cauza migratiei de primavara. In primavara tarzie poti surprinde si adultii care isi ingrijesc puii. In toamna tarzie vei prinde migratiile de stoluri care coboara din nou in sud, si iarna vei avea parte de pasarile care locuiesc in nord pe timpul verii, si in curtea ta pe durata iernii. In ceea ce priveste alegerea momentului din zi, dimineata devreme este ideal. Primele trei ore de la rasaritul soarelui par a fi apogeul vietii active a pasarilor. In acest interval, soarele nu straluceste la intensitate maxima, ceea ce iti asigura avantajul unei lumini calme, uniforme. De asemenea, un alt moment fructuos poate fi intervalul de doua ore inaintea apusului.

Specificatiile camerei

Pentru a obtine fotografii profesioniste, vei avea nevoie de un SLR/DSLR cu obiectiv de minimUM 300mm. Vei avea nevoie si de un trepied pentru a-ti gasi un echilibru solid, folosirea unei telecomenzi pentru a declansa obturaturul. Asa ca iti recomandam sa folosesti un zoom de cel putin 10x sau o lentila de 200mm, un trepied (recomandat cu un cap 322RC2) si un cablu declansator sau telecomanda, si...toata rabdarea de care poti da dovada.

Setarile camerei

Este recomandata folosirea unei focalizari continue, sau a unei focalizari manuale cu pre-focalizare pe ramura/stinghie, sau pe custile cu hrana. De semenea, seteaza white balance-ul manual, deoarece trebuie sa fotografiezi in RAW, iar in felul acesta, daca uiti sa setezi echilibrul de alb sau daca expunerea este un pic deviata, o vei putea regla printr-un soft de editare a imaginilor.

Cand pasarile pe care vrei sa le fotografiezi se hranesc, foloseste Modul cu Setare Prioritara pe Apertura (Aperture Priority Mode) - in felul acesta poti controla adancimea campului. In cazul pasarilor in zbor, fotografiaza pe modul manual, setand obturatorul si apertura.

Atragerea pasarilor

Exista numeroase moduri prin care poti atrage pasarile:
- Flora - O alternativa ar fi plantezi plante locale, tufisuri si/sau ierburi. De exemplu, plantarea unui cires salbatic va atrage pasarea waxwing de cedru si macaleandrul in gradina ta pentru aproximativ 2 saptamani, atata cat fructele de padure sunt coapte. Exista de asemenea 10 plante aborigene care atrag pasarile colibri in gradina ta. In fine, iti recomandam sa cauti, in functie de fiecare pasare pe care doresti sa o atragi, deoarece fiecare are elementele ei unice care o atrag.

- Apa - O alta alternativa este cea de a avea o cascada sau un elesteu care va atrage pasarile care nu se hranesc din custile cu hrana. De asemenea, daca tii apa proaspata intr-o farfurie putin adanca va ajuta.

- Seminte - Majoritatea custilor de hrana exista intr-o larga gama de forme si dimensiuni. Nu uita ca majoritatea custilor de hrana nu sunt prea placute la vedere din punct de vedere estetic, si s-ar putea dovedi ca distrag atentia in fotografiile tale. Aici intervine imaginatia ta si iti poti manifesta creativitatea. De exemplu, incearca sa atarni palarii mari de floarea-soarelui de copaci, sa aduci un butuc semi-scorburos si sa il pozitionezi vertical, cu semintele in varf etc.

- Stinghii - Sa folosesti stinghii facute din crengi rupte si din ramurele poate fi la fel de bine, intrucat acestea le asigura pasarilor un loc in care sa poposeasca. Asigura-te ca folosesti dimensiunea corecta de ramura, pentru ca aceasta sa corespunda pasarii pe care incerci sa o prinzi in poza.

Daca accepti aceasta provocare, nu uita ca fotografierea pasarilor necesita exercitiu si rabdare, dar o data ce ai depasit acest prim stadiu, poate deveni un hobby.

Sursa: e-learn.ro